Ceapa (Ziua 27)

Pe umăr port sărutul

unei dimineți împărțite la doi,

pe buze se naște cuvântul

iubirii crescute în noi,

pe tâmple se cerne gândul

îmbrățișării tale moi

și ochii îmi poartă zâmbetul

conturat cu albastru-între foi.

Dar clipa se sfărâma rece,

furtuna cade din nori,

totul e gol, totul trece,

smoala curge pe flori.

Pe umăr înfierat stă regretul

și ziua se fărâmă; șiroi

de lacrimi ce-mi zguduie pieptul

și șoapte-ofilite; un roi

de secunde demolându-mi iar templul

ascuns după ochii mei goi,

căci vorbele tale par cepe

ce picură venin dintre foi.

Pierd iarăși tot însă sper

că iubirea ne poate salva

într-o lume-n care stele pier,

dar renasc, strălucind, undeva.

* Despre alte cepe, în tabel la Psi *