De rămas-bun...


E ciudat cum sufletele noastre se leagă între ele cu fire nevăzute chiar dacă privirile nu ni s-au întâlnit niciodată. E ciudat cum mâini ce nu s-au atins niciodată lasă atâtea amprente în suflet...

L-am citit și-am râs. Azi îl citesc și plâng.

Să te odihnești în pace Virusache.

Și poate că ei au avut mai multe cuvinte decât mine... „Psi”, „Vero”, „Carmen”, „Scorpio”,„Sonia”, „Georgiana”, „Ioana”, „Anacondele”, „Dagatha”, „Cita”, „Adriana”. Eu azi am numai lacrimi.

Comentarii

Postări populare

On Facebook