Otravă de vis

Ce-i de făcut când visele dor
Și soarele-îngheață și îngerii mor,
Când aripa-i frântă de țipătul mut
Al iluziei cioplite într-un biet trup de lut?

Ce-a mai rămas dintr-un suflet ciopârțit
De cuvântul-pumnal, cu vârf otrăvit
Cu lama tăioasă pătată de sânge
Strălucind sub privirea ce-a uitat a mai plânge?

Ce mai am azi când trupu-i udat
De picuri de smoală, în lacrimi scăldat
Căutând zadarnic în negrul mormânt
Un fir de speranță... un vis ce-a durut?