Furtuna


Petale de „ieri” zac scrum pe podele, împrăștiate de vânt și topite de cuvintele ce-au curs între noi. Pumnale înfipte în două inimi ce pentru o clipă au uitat să mai bată așteptându-și, resemnate, sfârșitul. Spinii lui „azi” se înfig în trupurile încordate, bântuite de suspine și spălate de lacrimi negre... picuri de smoală cursă pe aripi albe de fluture condamnat pe vecie la întuneric. Pe buze, un ultim sărut agonizează în tăcere sugrumat de frigul ce s-a lăsat peste Lumea noastră. Privirile strigă după ajutor, dar strigătul lor se sparge de pereții muți ce stau să cadă peste speranțe. Sorb cu nesaț din cupa de venin pe care noaptea mi-o întinde cu un rânjet strâmb. Am otravă în gânduri și simțurile ard precum torțe vii în întunericul celui mai negru infern. Simt iubirea murind în vene, prinsă în pânza de păianjen a dezamăgirii și a zborului frânt. Sufletul se-adăpostește printre ruine, biet orfan cu trupul brăzdat de cicatrici și timp ce poartă cu el licărul unei ultime speranțe.

Două perechi de pași își țin companie pe același drum spălat de ploaia rece și umplut de praful existenței. Sunt doi străini purtați de soartă precum bărcuțe de hârtie: atât de fragile și totuși puternice, păstrând iluzia că poate, într-o zi, vor ajunge la mal, pe o plajă cu nisipul alb, mângâiată de soare. Sunt singuri. 
„Mâine” înflorește timid într-un colț umed de geam aruncându-și lumina peste cioburile lui „azi”. Aduce cu el parfum de nou și crud și promisiuni șoptite pe piele... Astăzi e „mâine”.




Pentru Ora MWB au mai scris:   Psi, Carmen Pricop, Liviu, ZhaO,  Dana, Elly.


Comentarii

Postări populare

On Facebook