Invitație la viață (7)

Războiul, acea fiară neobosită ce zgârie fața istoriei schimbând pentru totdeauna destinul celor peste care umbra ei cade nepăsătoare. Zdorbește vieți, distruge speranțe, fură liniștea și aduce în schimb lacrimi, cruci și gropi comune în care oasele celor căzuți se amestecă indistinct. Iar cei ce îi supraviețuiesc se zbat între viață și moarte ori poartă cu ei pentru totdeauna povara ororilor trăite. Și cicatricile sufletului dor mai tare decât cele ale trupului. 
Atâția oameni uciși pentru idealuri lipsite de sens ori pentru puterea de a ține în palme, fie chiar și pentru o clipă, soarta celor mai slabi. Atâtea picături de sânge ce au stropit țărâna pentru nimic. Și în mijlocul haosului și a inimilor zdrobite sunt ei... copiii. Cei care învață mai întâi sa țină o armă în mână și abia apoi să aștearnă litere pe hârtie, cei care schimbă mingea cu o grenadă, cei care nu mai au voie să deseneze asfaltul cu creta lor colorată pentru că acum asfaltul e plin de sânge, de durere și de praf. 



Războiul i-a transformat în orfani. Un om i-a transformat în eroi.

Comentarii

Postări populare

On Facebook